Maestrul este un scriitor care lucrează la o carte
despre Pilat din Pont. El relatează povestea sa lui Ivan, spunându-i că a
fost istoric, dar a renunțat și început să scrie o carte. Într-o zi a
întâlnit-o pe Margareta și s-a îndrăgostit de ea. Cartea sa nu este
publicată, însă criticii o desființează în ziare. Deprimat, Maestrul
își arde cartea, dar Margareta salvează o parte din ea. Convins că e
bolnav, el se internează și nu vede pe Margareta vreme de patru luni.
Prototipul personajului este autorul însuși, el având aceeași vârstă pe
care o avea Bulgakov, 38 de ani, când a început să scrie romanul. Romanul
maestrului este povestea luptei interioare a lui Pilat din Pont
atunci când acesta este confruntat cu Iisus Hristos. Romanul nu indică
un motiv clar pentru care Maestrul ajunge să fie internat într-o
instituție psihiatrică, iar acest fapt reflectă acțiunile autorităților
sovietice din vremea aceea, în care oamenii dispăreau fără urmă.
Margareta este iubita maestrului. Ea e cea care are grijă de el până
când este internat. Margareta învață de la Woland să fie vrăjitoare
și e încântată de această nouă ipostază, care îi permite să zboare
invizibilă. Ea este de asemenea gazda balului organizat de Woland și ca
răsplată i se îndeplinește dorința de a fi din nou alături de Maestru.
Personajul este inspirat de a treia soție a lui Bulgakov. Personajul
apare destul de târziu în roman, ca și Maestrul. Ea are o serie de
caracteristici pe care le preia de la Gretchen, versiunea germană a
Margaretei în Faust. De fapt, Bulgakov alege să împartă oarecum destinul
Margaretei din Faust între două personaje, respectiv Margareta și Frieda.
Atunci când Woland îi oferă Margaretei posibilitatea de a-i îndeplini o
dorință, prima ei dorință este ca Frieda, o femeie ce apare la balul
demonic să nu mai primească în fiecare dimineață batista pe care o
folosise pentru a-și ucide copilul rezultat în urma unui viol. Apare aici
motivul pruncuciderii, pe care și Goethe îl folosește în Faust, Margareta
fiind acuzată și vinovată de uciderea copilului ei și a lui Faust. Până
la urmă, Woland îi îndeplinește dorința Margaretei, scutind-o pe Frida de
chin.
La începutul romanului Woland este prezentat drept un străin, un
personaj plin de contradicții și o apariție ciudată: ochiul drept este
negru, iar cel stâng, verde. Originea sa nu este niciodată clarificată, Maestrul fiind primul care presupune că este o prezență
demonică. Personajul e inspirat de o variantă a numelui diavolului din
Faust al lui Goethe. Este de remarcat în ceea ce-l privește faptul că
nu Woland este cel care cauzează haosul din Moscova, ci subordonații săi,
el având doar rolul unui coordonator. Subordonații lui Woland sunt
cinci personaje, fiecare având talentele sale specifice. Korovyev este
dirijorul, traducătorul și purtătorul de cuvânt al grupului. Behemoth, pisica gigantă, este cel violent. Azazelo este mesagerul care
recrutează sau negociază. Abandon se află întotdeauna undeva în fundal,
iar Hella, femeia vampir, este cea mai eficientă întrucât niciuna dintre
misiunile sale nu rămâne neîndeplinită.
Personajele biblice apar în
cele trei părți ale poveștii lui Pilat din Pont, ce reprezintă o
incursiune în cartea Maestrului, o punere în abis de factură literară.
Prima parte este îi relatată lui Berlioz de către Woland, a doua parte este
visul lui Ivan după ce este internat în spital, iar a treia parte este citită
de Margareta din manuscrisul Maestrului. Povestea se adresează unui
cititor care cunoaște Biblia într-o mică măsură inspirându-se din Evanghelia după Matei. Bulgakov alege să utilizeze versiunile aramaice
ale numelor care sunt mai precise din punct de vedere istoric. În
același timp, personajele primesc profunzimi de natură psihologică,
cel mai bun exemplu acest sens fiind Pilat din Pont, ale cărui dileme
morale sunt dezvăluite pe tot parcursul poveștii. El se dovedește a
fi ucigașul lui Iuda în această versiune a evenimentelor și acest lucru
contribuie la iertarea sa de către Iisus după două mii de ani petrecuți
într-un fel de purgatoriu.
Personajele moscovite sunt în cele mai multe
cazuri parodii ale unor persoane reale, pe care Bulgakov le întâlnise în
existența sa în Moscova. Bulgakov descrie de asemenea multe personaje
din lumea literară moscovită, prezentate cu o notă deosebit de cinică și
sarcastică. Alte personaje, ca de exemplu vecina sau medicul autorului se
regăsesc în carte cu numele reale (doctor Kuzmin).
Alte personaje moscovite nu reprezintă prototipuri reale și au nume ce
se referă la situații din Uniunea sovietică pe care Bulgakov încearcă
să le critice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu